A continuat să scrie poezii frumoase, optimiste, pline de credință, dar mie mi se frângea sufletul gândindu-mă la situația ei. După operație a început cel mai drastic tratament, care o slăbea cu fiecare tură. Copilașii cei mici așteptau în mașină, cu tatăl lor, pe mami de la tratament. Ea deja nu mai avea puterea de a se deplasa singură, degetele n-o mai ascultau, îi era rău în fiecare zi, slăbire foarte mult. Nu dormea, știam acest fapt întrucât posta poezie la două noaptea. Copilașii se certau care să se ghemuiască lângă ea. Au trecut și sărbătorile de iarna, Paștile, vara, eram aproape de ea, căci ea mă încuraja pe mine, fiind și eu bolnavă. A mai făcut încă trei operații, a scris, cum putea, poezii, mereu optimiste, pline de viață, religioase, toate ți se lipeau de suflet, căci veneau din sufletul pur și plin de speranță și dragoste. Mereu ne încuraja și chiar și-a propus să publice cărți. Dumnezeu prin bunătatea unor oameni, a ajutat-o, iar copilașii ei au văzut lumina zilei la bookfest.
Face tratament și controale peste controale, le dăruiește iubire copilașilor, dar lupta ei nu s-a terminat. Cu credință și suflet bun vrea să ajute. Din banii obținuți din vânzarea cărților vrea să doneze unei organizații de ajutorare a copiilor cu probleme. De aceea recomand cărțile ei: ZENITUL - UN NOU INCEPUT și CELESTINE - PRAF DE STELE.
Este o femeie pe care am avut ocazia să o cunosc, dar mai ales ce te impresionează este înțelepciunea și speranța. Reverență, Adina Florea!”